joi, 31 decembrie 2015

Aho, aho,



Aho, aho, Prieteni dragi
Sa fim toti condusi de Magi,
Ieslea s-o avem curata
Pentr-o viata luminata!
Graul sa-mbrace ogorul
In strai alb si Viitorul
Painea buna si gustoasa
S-o avem mereu pe masa!
Pruncii sa-i crestem frumos
Pentru-n An mai glorios!
Mainile sa duca truda,
Inima si mintea ruga,
Iar picioarele carari...
Sa uitam de resemnari!
Harnicia sa ne fie
Laitmotiv si bucurie,
Frati uniti, cand e mai greu
Sa-L cinstim pe Dumnezeu!
Anul vechi garbov si rece
In alt spatiu vrea sa plece
Tanarul voios alerga
Si miroase tot a iarba...
E imbracat in flori si stele
Chiar de-s vremurile grele,
Cu-n manunchi de vise albe
Sa-i punem in plete salbe...
Iar din neau ce-o sa vina...
O scara catre Lumina...
Aho, aho, Prieteni dragi
Sa fim toti condusi de Magi
Ieslea s-o avem curata
Pentr-o viata luminata!


foto sursa internet

Camelia Cristea










joi, 17 decembrie 2015

Se naște Împăratul

În ieslea cea săracă se naște Domn Iisus
El pentru fiecare aduce-un dar de sus,
Maria Maica Sfântă cuprinde-n brațe cerul,
Un înger e de paza, El este grănicerul!

Pe paie între vite stă însuși Împăratul,
Sărăcăcioasa iesle îi este chiar palatul,
Iubirea unei Mame îi dă multă căldură
Doar oamenii de rând au puțină măsură...

O stea conduce magii spre staulul de vite,
Privirile albastre sunt toate mai uimite,
Din bogăția asta se-aprind în cer făclii
Pe crengi de brazi sunt puse atâtea bucurii.

Nemarginirea clipei e vie chiar de veacuri
Prin nașterea prea sfântă primim atâtea leacuri,
Iubirea este jertfa ce a zidit altarul
Cu vinul bun din ceruri ni s-a umplut paharul!

03 decembrie 2015

foto sursa internet


Camelia Cristea


duminică, 13 decembrie 2015

În alaiul iernii...


Îmi ești punte și catarg
Și m-ajuți să văd în larg,
De e soare sau furtună
Mă ții strâns mereu de mână!

Umplii nopțile de stele
Și mă îmbraci mereu în ele,
Când mă leagă neputința
Îmi trimiți în dar Credința!

Deschizi porți și dărâmi ziduri,
Nu îți pasă că am riduri
Pașii îi îndrumi spre soare,
Din frumos îmi faci cărare!

Îmi trimiți în dar un înger,
Când prin mine rău mai sânger
Liniștea o pui să stea
De veghe în casa mea!

Clipele le-mbraci în nard
Eu le simt cum încă ard
Și-n potecile de dor
Trimiți grabnic un izvor...

În alaiul iernii mele
Îmi dai crini și viorele,
Prin nămeți să trec frumos
Către cerul luminos....

http://confluente.ro/camelia_cristea_1449985313.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

2 decembrie 2015 



vineri, 11 decembrie 2015

Far


Plugul meu a tras mereu,
Unde Doamne a fost mai greu,
Dar puterea e-n risipă
Sunt din ce, în ce, mai mică...

Mulți de mine se dezic
Azi când nu mai am nimic...
Dar te am pe Tine far
Și Credința drept - altar!

Într-o zi când via mea
Va rodi (dacă vei vrea)
Voi hrăni pe rând săracii
Să crape de ciudă dracii!

Și voi spune lumii-ntregi,
Că de rău Tu ne dezlegi
Picuri mir de împăcare,
Peste cei ce-ți cer iertare!

Cred că Iov e-n fiecare,
(de credința nu ne moare)
Iar răsplata-i pe măsură,
Pentru cel ce toate-ndură!



04 decembrie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea






luni, 7 decembrie 2015

Magie


Când vuiește iarna, cerul se deșiră
în mii de steluțe, îngerii se miră
Neaua înaltă case, uneori palate
Cresc în geamuri flori ce-s nevinovate.

Se albesc ogoare, pomi și brazii toți
Rar mai ies vecinii seara pe la porți,
Lacul înghețat tremură sub stele
Prinsă între rânduri privesc și la ele...

Un bătrân coboară noaptea pe un horn,
Toți copii noștrii sunt cuprinși de somn,
Moșul Ene șade lângă geana lor,
Cu povești frumoase scăldate de dor....

Dintr-un sac ce-i plin iese o păpușă,
Are nasul cârn și e jucăușă,
Un coșar își trage scara pe o parte,
De o treaptă șchioapă s-a lipit o carte...

Un soldat și-ndreaptă repede ținuta
Și în păși grăbiți scoate și reduta,
Toba încă bate simplu adunarea,
Sub o creangă verde au făcut cărarea...

Avionul roșu survolează casa
Decolează-n trombă, chiar unde e masa,
Când pe-o geană mică picură lumină
O mânuță caldă poate c-o să vină...

Sacul e golit Moșul grabnic pleacă
Poate pe la anul are să mai treacă
Daruri să aducă celor ce-l iubesc
Și-n colinde sfinte și de El vorbesc!

Când vuiește iarna, cerul se deșiră
În mii de steluțe, îngerii se miră
Crini-și ning petala albă peste noi
Clipa asta pură s-o luăm înapoi...


foto sursa internet

03 decembrie 2015



Camelia Cristea


sâmbătă, 5 decembrie 2015

Scrisoare...



Moșule în acest an, ghete nu mai pun la geam
Am primit daruri mereu de la Bunul Dumnezeu!
Dar te rog să duci colaci chiar la oamenii săraci,
Un bănuț să lași de-o pâine, cel sărman să creadă-n mâine!

În spitale să duci mir celor ce sunt mai umili
Să le pui și pansamente din trăiri ce-au fost absente,
Credința să le-o ții trează, celor ce încă veghează
Și-n tăcerea nopților uneori poate oftează...

Răni să vindeci de vei vrea chiar cu mare mila Ta,
Unde-i frig să duci caldură, pentru cei ce încă-ndură
Răului să-i pui și piedici cum ne spun și marii clerici,
Bucuria să-nflorescă ca-ntr-o glastră la ferestră!

Te-aș ruga să dai lumina celui ce nu poartă vină,
Gârbovitului să-i ei chiar povara dacă vrei
Schiopului să-i dai toiag și o inimă cu nard,
Fiecare să primească Pâinea Sfântă Împărătească!

Sfinte Mare Nicolae și în iesle să duci paie,
Când vine Domnul Hristos să le pui aici... pe jos
Să încălzești ușor pereții cum am spus chiar și profeții,
Pruncul să fie vegheat de un Înger luminat!

Iar în fiecare casă să pui lampa cea frumoasă,
Cu credință și nădejde, toate astea par mai lesne,
Pentru fiecare dar, clipe ce-au primit și har
Îți spun Sfinte Mulțumesc vreau să învăț să dăruiesc!


3 decembrie 2015

Camelia Cristea






vineri, 4 decembrie 2015

Aleargă caii...

Aleargă caii noștrii prin file înzapezite
Și trag în hamuri sănii de ani cu bucurii
Îmi cerne amintirea prin salba de cuvinte,
Un crin, în toiul iernii... eram totuși copii!

Iubeam nespus zăpada și gerul deopotrivă,
Atâți pitici destoinici zburdau pe lângă noi,
În miezul unei zile creștea pe case neaua
Ne țineam strâns de mână și împărțeam la doi!

Dovleacul împănat cu multă scorțișoară
Se perpelea pe sobă, chiar lângă vinul fiert
Nu știu dacă povestea se va sfârși vreodată,
La gura sobei totuși îți spun că mai aștept...

În bradu împodobit ardeau micuțe stele
Credeam în fiecare și le visez mereu
E miezul mai fierbinte și inima ușoară,
Când știu că le-aprindea chiar Bunul Dumnezeu!

Doi cozonaci pufoși, pudrați cu multă nucă
Plecau grăbiți în traista celor ce colindau
Ne dați, ori nu ne dati?”...cânta oare-o nălucă?
La masă eram toți o soră, lângă frați...

Cu flori de măr colindul ducea a primăvară,
Frumoasa tinerețe saltă parcă în noi,
Prin amintirea asta îi dau ușor binețe
Și-o vreau măcar o clipă să vină înapoi!

Ninsori de dalbe flori mi s-au oprit în plete
Și lacrima beteagă proptită-n ochi îmi stă
Fără să vreau strig tare:- Tu Dragă Tinerețe!
(Vreau chiar în ultim ceas să-ți dau vreo trei povețe!).

Aleargă caii noștrii prin file înzepezite
Și trag în hamuri sănii de ani cu bucurii,
Pe cerul din Cuvinte aprinsă este steau
Măcar pentru o clipă... să fim cu toți copii!

03 decembrie 2015


foto sursa internet



Camelia Cristea

miercuri, 2 decembrie 2015

Bătrâna mea



Bătrâna mea Țară cu umerii goi,
În traista ce-o porți sunt atâtea nevoi...
Nădejdea-ncolțește mereu prin Cuvinte
Și-n inima-ți mare ce-o simt că-i fierbinte!

Bătrâna mea Țară cu fruntea de aur,
Pământul tău reavăn ne este tezaur
Suntem tot mai singuri, feciorii ne pleacă
Fântâna de dor și lacrimi ne seacă...

Bătrâna mea Țară cu spice de grâu,
Tu ține aproape și binele-n frâu,
Părinții așteaptă își numără anii...
Să plece legați pe rând toți dușmanii!

Bătrâna mea Țară cu sfinți rugători
Alungă blestemul și aprigii nori,
Baladele acestea ne sunt încă-n glas
Credința și mila pe-aici au rămas.

Bătrâna mea Țară cu brumă pe pleoape
Adună-ți copii să-ți fie aproape
Aprinde și focul... în vatră e viu
Știu că se poate și nu-i prea târziu!

Bătrâna mea Țară ești încă frumoasă,
Mulți spun că-aici înseamnă Acasă,
Colindele noastre răzbat chiar prin lume
Pe buze străine rostit e-al tău nume!

Bătrâna mea Țară cu piept de aramă,
Pe umerii goi îți punem năframă
Să treci și prin viscol în iernile sure,
Frumosul din noi nu pot să ni-l fure!

Bătrâna mea Țară cu miere în glas
Aud ciocârlia când sunt în impas
Și mierla-n cocerte prin crângul de dor
Aici m-am născut aici vreau să mor!


2 decembrie 2015



Camelia Cristea


luni, 23 noiembrie 2015

Răsărit de soare


Port în mine ape vii și un câmp de maci în floare
Mă aprind în bucurii și fur razele de soare,
Frunzele ce-s încă verzi le feresc de promoroacă
Și la piept am să le țin până frigul o să treacă...

Îadâncuri duc fântâna și o cumpănă plecată
Rugăciunea-i dă să bea apa care-i mai curată
Car și pietrele de moară ele stau de gâtul meu
Și mă strigă când urcușul se arată tot mai greu!

Doinele le am în suflet și jelesc când vine seara
Iar pe strunele de dor cântă tainic și vioara
Îdeșert găsesc o oază ce-mi alină chiar și plânsul
De o vreme nu mai vreau să mă prind în joc cu dânsul...

Scări ridic mereu în mine, când doar liniștea mă ține
Și văd bolta înstelată și iubirea Ta curată!
Verdele din iarbă-l simt cum în crește sub picioare
Din pocalul fericirii beau un rasarit de soare...



foto Mircea Bezergheanu

Camelia Cristea


vineri, 20 noiembrie 2015

O părere


Trec desculță iar prin suflet
Cu a Toamnei mele umblet
Și-adun frunzele de aur
În cel mai discret tezaur!

Ploile de lacrimi albe
Le așez în sfinte salbe
Și împodobesc cu ele
Ceasurile care-s grele.

Viile ce-au fost în rod
Cântă parcă un prohod
Vântul le-a jertfit altarul
Dar învie iar la anul!

Păpădia-și poartă straiul
Unde -n toi este alaiul
Pleacă Toamna-n alte zări
Lasă-n urmă resemnări...

Lăcrămioarele din glastră
Se tot uită pe ferestră
Să mai prindă câte-o rază
Prin senin cerul să-l vază..

Rânduri de cocori trec zarea
Aripi bat iar depărtarea,
Amintirile-ți fac casă
Unde vremea e frumoasă...

Raze calde și drăguțe
Sărută discret mânuțe
Fără teamă -un  trandafir
Se tot ceartă cu-n ciulin...

Vântul parcă-i la paradă
A ieșit subit în stradă
Suflă-n ceafa unui pom
A crezut că este-un Om...

Norii suri îmbracă zarea
Și alungă resemnarea
Hornul fumegă-n tăcere
Toamna parcă-i o părere...


foto sursa internet

Camelia Cristea












miercuri, 18 noiembrie 2015

Primăvară

Vreau să împart cu tine Vara
Cât mai zburdă Căprioara,
Toamnele ce's adunate
Chiar în ridurile toate...

Pletele vestesc a iarnă,
Vremea-n noi vrea să mai cernă
Lupi flămânzi atancă-n haită
Pe aici dau câte-o raită...

Dar brândușele din gânduri
Îmi scriu verde printre rânduri,
Primăvară port în suflet
Și mă țin după al ei umblet.

Soarele îmi e aproape
Să mă mângâie pe pleoape
Alung Norii și Furtuna
Și în vers mă joc cu Luna!

Din frunzișul care cade
Simt cum viața încă arde...
Crengile ce se usucă
Poartă un dor ce-i pus pe ducă!

Zvonuri vin și zvonuri pleacă
Cu-n toiag de promoroacă...
Am doar miriștea cu mine
Și un stup plin cu albine... 

Primăvară vreu să fiu
Cât nu este prea târziu...
Ghiocei să-i pun la tâmplă
Într-o liniște adâncă.


foto sursa internet

Camelia Cristea



miercuri, 11 noiembrie 2015

Nopţi de toamnă

Toamna a jerfit altarul
Pomilor cu frunză deasă
Într-o lacrimă de ploaie
A promis că o să iasă

Urcă dealul pân' la strungă
Şi doineşte iar cu foc,
Dintr-un fluier curge seara
Şi un fir de busuioc.

Vântul trece fără milă
Când e liniştea mai plină
Şi zburleşte iarbă arsă
Ce din somn a fost întoarsă,

Ceru-şi pune stele-n păr
Şi o lună la ureche
E regal de poezie,
Chiar acum la Curtea Veche...

Dintr-o liră fermecată
Se desprind mereu acorduri,
Note ample de iubire
Scriu temeinic iar pe corduri

Harfele sunt mângâiate,
Doar de mâinile curate
Şi oftează când vibrează
Lumea pare toată trează...

Toamna a umplut decorul
Furios se plimbă norul,
În trăsura lui de foc
Prinde cerul de mijloc.

Domnele puţin fricoase
Au cerut altă regie,
Doar cu flori şi poezie
Pentru nopţi de feerie...


30 octombrie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea