luni, 23 octombrie 2017

Toate...



În genunchi, târâș, pe coate
Am trecut Doamne prin toate,
Când căzută am fost în tină
Mi-ai dat fire de lumină!

Gârbovită de păcate
M-ai purtat mereu în spate
Și-ai urcat cu mine scara...
Chiar dacă-ți eram povara!

Marea am trecut cu Tine,
În deșert și prin ruine,
Nu credeam că sunt în stare
Să urc muntele de sare...

Am fost foc și poate pară
Și deatatea ori și chioară,
Dar Tu m-ai ținut apoape
Ai mai potolit din ape…

Vântului năuc din fire
I-ai citit chiar din psaltire
S-a mai îmblânzit și tace
Dară șade tot pe ace…

Toate vin și toate pleacă
Bunătatea Ta nu seacă
Un izvor de apă vie
Ce ne duce-n veșnicie!

foto sursa internet

Camelia Cristea














vineri, 11 august 2017

Mugurii nădejdii



Sobor de îngeri vin să îți ridice trupul,
Când clopotele bat deschis e chiar văzduhul
Sub omoforul Tău ne ei Iubită Mamă,
Iar viscolul și teama în două se destramă!

Împovărată lumea te caută în rugă,
Până și cel mai mare se poartă ca o slugă
Din inima de piatră țâșnesc pios izvoare,
Fântânile secate adapă iar mioare...

Sărmanului îi dai grăunte de speranță,
Iar zorii dimineții aduc mereu o șansă
Pui undița în mâna celui ce vrea să ia
Chiar peștele îndreptării din mare mila Ta!

Când marea-i tulburată și se ivesc furtuni,
La pieptul Tău de Mamă, cu milă ne aduni
Și inima zdrobită găsește drumul drept
Trecând prin încercări devin mai înțelept!

Serafimi și arhangheli veghează cerul Tău,
Îndurătoare Maică aș vrea să-l văd și eu!
Știu că am haina strâmtă și plină de păcate,
Dar mă căiesc amarnic și le regret pe toate!

Într-un tropar de slavă aș vrea să pun Cuvântul,
Din ruga cea fierbinte îmi capăt tot avântul
Să mulțumesc o viață ar fi foarte puțin,

Cu mugurii nădejdii spre Tine mă înclin!      

foto sursa internet


Camelia Cristea     

      

luni, 31 iulie 2017

Toate...



În genunchi, târâș, pe coate
Am trecut Doamne prin toate,
Când căzută am fost în tină
Mi-ai dat fire de lumină!

Gârbovită de păcate
M-ai purtat mereu în spate
Și-ai urcat cu mine scara...
Chiar dacă-ți eram povara!

Marea am trecut cu Tine,
În deșert și prin ruine,
Nu credeam că sunt în stare
Să urc muntele de sare...

Am fost foc și poate pară
Și deatatea ori și chioară,
Dar Tu m-ai ținut apoape
Ai mai potolit din ape…

Vântului năuc din fire
I-ai citit chiar din psaltire
S-a mai îmblânzit și tace
Dară șade tot pe ace…

Toate vin și toate pleacă
Bunătatea Ta nu seacă
Un izvor de apă vie
Ce ne duce-n veșnicie!

26.07.2017

foto sursa internet

Camelia Cristea










Scrisoare


Am să-ți scriu întâia oară
Cu-n buchet de viorele,
Toate dorurile mele
Călătoare și prin stele...

Am să-ți scriu cu lăcrămioare,
Câmpuri îmbrăcate-n soare
Să-ți inunde dimineața,
Frumoasă să-ți fie viața!

Am să-ți scriu cu panseluțe
Că-s micuțe și drăguțe
Să-ți aline supărarea,
Când te strigă depărtarea...

Am să-ți scriu cu busuioc,
Clipa asta de soroc...
Să sfințească amintirea
Înaltă să ai trăirea!

Am să-ți scriu cu trandafiri
Dar te rog să nu te miri
Când primești scrisoare-n zori,
De frumos să te-nfiori!

foto sursa internet

09 iunie 2015

Camelia Cristea




vineri, 28 iulie 2017

Voia Ta!



Zic: „Voia Ta în toate să se facă Tată!”
Dar mint în rugaciune de fiecare dată
Când greul mă apasă (trimis poate de Tine),
Eu vreau să-l dau în lături și să îmi fie bine...

De multe ori grăbit nu mai aud săracul,
Cum plânge și își cară cu anevoie sacul
Nici văduva îmbrăcată în haină de amar,
Când pumnu-n rugăciune adună parcă jar...
................................................................
La colț de stradă șade mereu un bătrânel
Nu cere... dar îmi dă iubire de la El,
În ochii lui senini s-a pogorât chiar cerul
Și poartă-n văzul lumii pios încă misterul.
-----------------------------------------------
Aș vrea să am putere și toate să le trec
Cu zâmbetul pe buze și cu o floare-n piept
Să mă aplec mereu la cel ce e căzut
Când greau lui povară prea tare l-a durut...

Te rog să ții Tu mâna, alăturea de-a mea
Că sunt mult prea firavă și vremea este rea...
Să rupi în mii de fire acestă neputință,
Iar pașii să-i îndrepți spre Rugă și Credință!

foto sursa internet


Camelia Cristea




duminică, 18 iunie 2017

Nădejdea...


Nu am Doamne mir sfințit
Și nici haina prea curată,
Dar nădejdea mea îmi spune
Că le voi avea odată!

Nu am lacrimi suficiente
Sprea a-mi plânge tot păcatul,
Dar nădejdea mea îmi spune
C-am să văd în zori înaltul!

Nu am ruga prea fierbinte
De-a urca cu ea la cer,
Dar am inimă curată
Și la Tine Doamne sper!

Nu am candela aprinsă
C-a suflat vrăşmaşu-n ea
Dar prin mir de pocăință
Sper lumină să mai dea.

Nu am mâinile curate
Să culeg cu ele stele
Dar în nopțile de veghe
Am tot ars intens prin ele…

Am nădejde că-ntr-o zi
Va spori credința mea
Și la talpa crucii Tale
O cunună voi lăsa!

09.04.2017




Camelia Cristea




sâmbătă, 27 mai 2017

Dorul...


Am pus dorul iar pe drum,
Că de-o vreme e nebun...
I-am dat aripi noi să zboare
Când speranța e în floare…

Timpul s-a grăbit să ducă
Ceasul, ca pe o nălucă
S-a proptit în drum să stea
Să anunțe vreme rea…

Am luptat cu mine iar,
Clipele-au trecut prin jar
Și am dat cu pietre-n ceas
Să aud și al tău glas...

Norii toți s-au depărtat
Când prin mine te-ai uitat
Cerul s-a oprit îl loc
Și a nins cu busuioc…

În obraji bujori în floare
Au vestit că-i sărbătoare,
Iar sudoarea de pe frunte
A mișcat ușor, un munte…

De pe drum copaci gătiți
S-au grăbit să ducă vestea
Că se scrie iar povestea,
Primăverii ce-a venit…
---------------------------------
Toamna m-a-ncăput de mult,
Dar de ea nu mai ascult...
Vântul când mai bate-n mine..
Îi spun doar: “nu se cuvine”…

Dorul meu e tot pe drum,
De o vreme-i cam nebun
N-are liniște, nici ceas
Dar speranța i-a ramas…

foto sursa internet



20.05.2017

Camelia Cristea