duminică, 13 mai 2018

Mână Ta




Pune mână Ta peste rana lumii
Au ieșit la rampă până și nebunii...
Lupi flămânzi atacă turmele de oi,
Mai trimite îngeri astăzi printre noi!

Alină durerea celor ce te cheamă,
Strigătul tăcerii să îl ei în seamă
Rana oblojește bietului sărman
Zilele sărace se tot scurg în van…

În tunuri de fildeș se rotesc iluzii,
Cei neputincioși își doresc pefuzii
Și o mână -ntinsă când le este greu
Singura nădejde, Bunul Dumnezeu!

Anii adunați, zilele de ceară,

Muguri de lumină să nu-i lași să piară
Primăvara asta să fie solie
Să trimită simplu câte-o bucurie…
Pune mâna Ta peste rana lumii!



foto sursa internet

Camelia Cristea




luni, 7 mai 2018

Mamă


De-aș putea în brațe Mamă 
Te-aș purta până la cer, 
Vindecare și lumină... 
Să primești, încă mai sper.
Aș trece cu tine marea... 
Suferinței de se poate 
Și-n năvod aș prinde boala 
De om să nu aibă parte!
Munții i-aș căra în spate 
Să treci pasul spre lumină 
Și -n urcușul prin durere 
Primenită, fără vină …
Toți vulcanii ce-au erupt 
Peste trupul tău de humă, 
Ia-și pune pe fugă Mamă 
Să nu credeți că e glumă...
În deșertul unei zilei 
Apă vie eu ți-aș da 
Să îți ostoiască setea 
Și boala de s-ar putea… 
--------------------------------- 
Dar mă-ntorc acum în mine 
Și mă ard în neputință, 
Prin genunchiul sfânt al rugii 
Cer un pas spre biruință...
Și mă rog că floarea asta 
Ce-a nins albul peste noi 
S-o purtăm în suflet pură 
Pân la vremea de apoi.
De-aș putea în brațe Mamă
Te-aș purta până la cer,
Aripi îngerești să-ți crescă
Am nădejde și mai sper!

foto sursa intent
Camelia Cistea

joi, 18 ianuarie 2018

Iarna..


Iarna și-a trimis alaiul
Îmbrăcat în strai de nea
Și-n steluțele înghețate
Ce la geamuri o să stea.

Peste munți a pus căciula,
Toarsă dintr-un fir de nea
Să nu tremure în noapte
Că se -anunță vreme rea...

A îmbrăcat apoi câmpia,
În veșmânt alb luminos
Grâului ce-o să încoletească
Să îi fie de folos.

Sub un clar de lună plină
A trecut și peste lac,
Tremuratul să-i oprească
Așa ...că l-a înghețat!

În brăduți a pus beteală
Albă și cu stele mii,
Bucuria să înflorească
Ca-n suflete de copii!

Țurțuri plânși ca de cristal
I-a prins strașnic chiar de case,
Serile când se strecoară
Să fie mai luminoase….

Vântului i-a spus să ducă
Vestea că se pregătește
Un decor în iarna asta
Ce-o să fie de poveste…

foto sursa interent

Camelia Cristea


sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Un dor...



Un singur dor poetul
A mai avut de spus...
La marginea pădurii,
Prin codrii și l-a dus.

La țărmul nesfârșirii...
Își odihnește pasul,
Prin corul sfânt de îngerii
Îi auzim chiar glasul.

Poetul nemuririi
A spus în versul sfânt,
Că-n ceruri are-o Mamă
Și una pe pământ!

În clipele de taină
Se tot ruga la ea
Să își reverse milă
Și peste țară sa.

Un singur dor poetul
A mai avut de dus,
La țărmul din cuvinte,
O ancoră a pus!...

Și a sperat ca lumea,
Din cercul cel mai strâmt
Să iasă în lumină,
Dar nu cu pasul frânt!

Poetul nemuririi,
Mai arde prin cuvinte
Chiar de-i plecat în ceruri
Acum la cele sfinte.

El dăinuie-n poemul
Lăsat ca testament,
Români să nu-l uităm
Acesta-i argument!


13.01.2018

Camelia Cristea















vineri, 5 ianuarie 2018

Ioan grăiește…



În pustiu Ioan grăiește
Omul tot se risipește…
Nu aude și nu vrea
Să schimbe în el ceva.
Construiește, dar nu are
Liniște și împăcare,
Firul îl desface-n zece
Inima e tot mai rece.
Strigă iar Ioan la noi
Să ne scape din nevoi,
Omu-i orb trece și face
Doar ce vrea și poate-i place…
În Iordan încă botează
Să ne țînă mintea trează,
Iar din candela aprinsă
Toți să luăm mereu credință!
Mir de împăcare pune
Peste rănile din lume
Ne aduce și alean
Când se scurge clipa-n van.
Prevestește c-o să vină
Cel scăldat tot în lumină
Păcatul să-l răstignească
Omul viu să mai trăiască!
Tot grăiește în deșert
Să iubesc curat, să iert,
Lepădarea să se facă
Când e inima curată!
În pustiu Ioan grăiește
Omul tot se risipește…
Se împiedică de scamă
Și face din asta -o drama.
---------------------------
Nu se clatină Ioan
Vine simplu an de an
Și botează cu iubire
Să ne mai venim în fire…
foto sursa internet

luni, 23 octombrie 2017

Toate...



În genunchi, târâș, pe coate
Am trecut Doamne prin toate,
Când căzută am fost în tină
Mi-ai dat fire de lumină!

Gârbovită de păcate
M-ai purtat mereu în spate
Și-ai urcat cu mine scara...
Chiar dacă-ți eram povara!

Marea am trecut cu Tine,
În deșert și prin ruine,
Nu credeam că sunt în stare
Să urc muntele de sare...

Am fost foc și poate pară
Și deatatea ori și chioară,
Dar Tu m-ai ținut apoape
Ai mai potolit din ape…

Vântului năuc din fire
I-ai citit chiar din psaltire
S-a mai îmblânzit și tace
Dară șade tot pe ace…

Toate vin și toate pleacă
Bunătatea Ta nu seacă
Un izvor de apă vie
Ce ne duce-n veșnicie!

foto sursa internet

Camelia Cristea














vineri, 11 august 2017

Mugurii nădejdii



Sobor de îngeri vin să îți ridice trupul,
Când clopotele bat deschis e chiar văzduhul
Sub omoforul Tău ne ei Iubită Mamă,
Iar viscolul și teama în două se destramă!

Împovărată lumea te caută în rugă,
Până și cel mai mare se poartă ca o slugă
Din inima de piatră țâșnesc pios izvoare,
Fântânile secate adapă iar mioare...

Sărmanului îi dai grăunte de speranță,
Iar zorii dimineții aduc mereu o șansă
Pui undița în mâna celui ce vrea să ia
Chiar peștele îndreptării din mare mila Ta!

Când marea-i tulburată și se ivesc furtuni,
La pieptul Tău de Mamă, cu milă ne aduni
Și inima zdrobită găsește drumul drept
Trecând prin încercări devin mai înțelept!

Serafimi și arhangheli veghează cerul Tău,
Îndurătoare Maică aș vrea să-l văd și eu!
Știu că am haina strâmtă și plină de păcate,
Dar mă căiesc amarnic și le regret pe toate!

Într-un tropar de slavă aș vrea să pun Cuvântul,
Din ruga cea fierbinte îmi capăt tot avântul
Să mulțumesc o viață ar fi foarte puțin,

Cu mugurii nădejdii spre Tine mă înclin!      

foto sursa internet


Camelia Cristea