duminică, 18 iunie 2017

Nădejdea...


Nu am Doamne mir sfințit
Și nici haina prea curată,
Dar nădejdea mea îmi spune
Că le voi avea odată!

Nu am lacrimi suficiente
Sprea a-mi plânge tot păcatul,
Dar nădejdea mea îmi spune
C-am să văd în zori înaltul!

Nu am ruga prea fierbinte
De-a urca cu ea la cer,
Dar am inimă curată
Și la Tine Doamne sper!

Nu am candela aprinsă
C-a suflat vrăşmaşu-n ea
Dar prin mir de pocăință
Sper lumină să mai dea.

Nu am mâinile curate
Să culeg cu ele stele
Dar în nopțile de veghe
Am tot ars intens prin ele…

Am nădejde că-ntr-o zi
Va spori credința mea
Și la talpa crucii Tale
O cunună voi lăsa!

09.04.2017




Camelia Cristea




sâmbătă, 27 mai 2017

Dorul...


Am pus dorul iar pe drum,
Că de-o vreme e nebun...
I-am dat aripi noi să zboare
Când speranța e în floare…

Timpul s-a grăbit să ducă
Ceasul, ca pe o nălucă
S-a proptit în drum să stea
Să anunțe vreme rea…

Am luptat cu mine iar,
Clipele-au trecut prin jar
Și am dat cu pietre-n ceas
Să aud și al tău glas...

Norii toți s-au depărtat
Când prin mine te-ai uitat
Cerul s-a oprit îl loc
Și a nins cu busuioc…

În obraji bujori în floare
Au vestit că-i sărbătoare,
Iar sudoarea de pe frunte
A mișcat ușor, un munte…

De pe drum copaci gătiți
S-au grăbit să ducă vestea
Că se scrie iar povestea,
Primăverii ce-a venit…
---------------------------------
Toamna m-a-ncăput de mult,
Dar de ea nu mai ascult...
Vântul când mai bate-n mine..
Îi spun doar: “nu se cuvine”…

Dorul meu e tot pe drum,
De o vreme-i cam nebun
N-are liniște, nici ceas
Dar speranța i-a ramas…

foto sursa internet



20.05.2017

Camelia Cristea


sâmbătă, 20 mai 2017

Povestea,

Nu s-a terminat povestea
Chiar de-i ninsă așteptarea,
Peste drumul plin de sare
Crezi că poate fi uitarea?

Mâinile încă așteaptă
Să mai fie sărutate,
Nodurile, ce-au fost puse
Se vor toate dezlegate...

Pașii caută poteca,
Primăverilor din noi
De-aș putea întorce ceasul
S-aduc timpul înapoi!

Sufletul mai are muguri,
De lumină și speranță
Chiar de-atârnă peste umeri,
Ruginiul ca o zdreanță…

Crezi că poate fi uitare,
Când mai este jar în noi?
Și când totul se împarte
Negreșit, doară la doi?

Crezi că poate fi tăcere,
Când o coardă încă plânge
Și apusul chiar de vine
E îmbrăcat mereu în sânge?

Crezi că vorbele nespuse
Au murit subit în mine,
Și doar visul sau speranța,
De un fir ușor mă ține?

Nu s-a terminat povestea,
Cartea încă se mai scrie…
Mă aprind ades prin rînduri
Și mă ard în poezie...

20.05.2017
foto susa internet

Camelia Cristea







sâmbătă, 6 mai 2017

Mulţumesc

Pune mâna Ta pe frunte
Şi alungă-mi supărarea,
Riduri, valuri de întristare
Îmi tot tulbură cărarea…

Rugăciunea-mi întăreşte
Şi dă-i aripi că să zboare
Către Cerul de lumină
Unde raiul e în floare!

Nădejdii ce-i în risipă
Dă-i curaj să toarcă iar,
Fire de credinţă, pace,
Că nimic nu e-n zadar.

Inima-n genunchi se roagă
Nopţile în privegheri,
Cât de harnică furnică
A rămas pierdută-n ieri…

Clopotul tăcerii sfinte
Mai răsună azi în strană,
Îngeri, Sfinţi, plini de lumină
Îmi mai oblojesc o rană.


Pune mâna Ta pe frunte
Şi alungă tot ce-i trist,
Uneori mă pierd cu firea...
Mulţumesc, deci mai exist!


http://confluente.ro/camelia_cristea_1494091669.html


24.01.2017

foto sursa internet

Camelia Cristea






sâmbătă, 29 aprilie 2017

Să rămân



Dă-mi o inimă curată
Să sporesc în rugăciune
Prin furtunile din vremi
Să -mplinesc şi cele bune.

Dă-mi curaj să trec de mine
Când sunt stânca împietrită,
În căderi şi ridicări
Să rămân mereu smerită.

Dă-mi curaj să îmi duc crucea
Fără să cârtesc aş vrea
Să rămân mereu de veghe
Doar în sfânta casă Ta.


09.04.2017

foto sursa internet


Camelia Cristea

duminică, 23 aprilie 2017

Primăvară...



Multe ace-am scos din mine
Mă-nţepau până la os,
Viaţa însăşi mi se pare
Că s-a întors toată pe dos.

Ninge aspru- n primăvară
Şi copacii plâng cu-amar,
Crengile îşi pleacă fruntea
Că într-o rugă pe altar.

Vântul suflă fără milă
Supărat pe firul ierbii,
Unde-s paşii Primăverii
Să-i sărunte-n treacăt cerbii?

Soarele ascuns prin cetini
Vrea să mai trimită raze,
Printre lacrimile ploii
Să găsim şi calde oaze…

Zgribulite stau sub streşini
Multe vrăbii la taifas,
Ciripesc fără încetare
Să mai uite de necaz..

Florile stau îmbrăcate
Sub un strat de promoroacă
Se tot roagă în tăcere,
Soarele să le petreacă...

Vântul spulberă cărarea,
Iarba tremură sub pas,
Primăvară te rugăm
Să ne scoţi iar din impas

Peste vremurile tulburi
Să trimiţi un soare blând
Ciocârliei să-i dai tonul
Un concert să ţină-n crâng.






22.04.2017


Camelia Cristea



sâmbătă, 8 aprilie 2017

Împăratul



Pe asin trece călare
Iar pe drumu-i curge floare,
Ramuri sfinte de finic,
Omul e atât de mic…

Îl slaviste şi îl vrea
În lume Împărat să stea
Poarta cerului îl aşteaptă
Calea grea, dar şi cea dreaptă.

Ramuri de măslin şi floare
Viaţă-i scurtă, trecătoare,
Omul nu înţelege rostul,
Cerul sfânt şi adăpostul.


Slavă cea deşartă trece
Urmă ei e tare rece,
Veşnicia nu se surpă
Dar cu greu spre ea se urcă.

Împăratul plânge turmă
Şi cu sânge-şi scrie urma,
Toţi copacii dau în floare,
Păcatul cu greu mai moare…

Gloată strigă şi îl vrea
Împărat aici să stea
Veşnicia îl aşteaptă
Calea grea, dar şi cea dreaptă!



09.04.2017

foto sursa internet


Camelia Cristea