sâmbătă, 4 noiembrie 2023

Lumânări aprind speranța



Pe colacul împletit crește crucea răstignirii,

Dar Iisus cel înviat ne rescrie voia firii!

Cei plecați în alte lumii la ospățul regăsirii

O colivă îndulcită punem capăt uneltirii.

 

Bob de grâu pus în pământ se întoarce iar la viață

Pentru frați, surori, părinți o să vin-o dimineață!

Veșnica lor pomenire, vinul curge liniștit

Maica Sfântă și Iisus pentru noi au pătimit.

 

Lacrimi, dorul îl alină până-n cilpa revederii,

Cei plecați în alte lumii să nu-i dăm nicicând uitării!

În colacul împletit, crește crucea ristignirii

Dar Iisus cel înviat ne rescrie voia firii!

 

Lumânări aprind speranța că în lumea de apoi

Ne vom întâlni cu toți, pentru vremurile noi!

Raiul sfânt să fie casă pentru suflet obosit

Să uităm că-n asta lume, am trăit și pătimit...


foto sursa internet



Camelia Cristea

miercuri, 1 noiembrie 2023

Ne vedem din întâmplare…



Ne vedem din întâmplare pe aleea cu castani,

Unde au rămas imagini cu ai tinereții ani….

Glasurile cristaline sunt aievea, nu ecou,

După ani și ani de zile, noi de revedem din nou….

 

Ghioceii prinși în păr, aduc iarna mai aproape,

Ochii plânși de atâta dor, ascund râuri iar sub pleoape,

Doar tăcerea… din cuvinte ne trădează în final…

Timpul curge în clepsidră ca nisip…fenomenal.

 

În priviri ascundem jarul care încă e aprins,

Cum să prinzi nemărginirea, care parcă ne-a atins?…

Oare poți lăsa în urmă, nopți de veghe căpătâi?

Ridicări din hăul bolii și cuvântul cel dintâi?

 

Poți cuprinde în cuvinte, disperarea și iubirea,

Depărtarea ce stă scrisă printre cărți cu e menirea?

Ridicarea și căderea într-un pumn de lacrimi grele….

Și lumina ce apare la fereastra zilei mele?

 

Poți cuprinde în cuvinte, ani și ani trecuți prin sită?

Uneltirea împărțită ce și-acum mă mai irită?

Piatra ce-a lovit obrazul și-a fugit în lumea ei

Unde totul pare roz, cum se întâmplă la atei…

 

Ne vedem din întâmplare pe aleea cu castani

Unde  înfloresc imagini cu ai tinereții ani….

Doi copii încă aleargă, viața să o ia în piept…

Azi privesc cu nostalgie, om matur și înțelept!

 

Ne vedem din întâmplare pe aleea cu castani

 

 

11.10.2023

 

foto sursa internet

Camelia Cristea

duminică, 8 octombrie 2023

Marea învolburată...

 


 

Marea este  învolburată, pescărușii toți în zbor,

Lebăda în tânguire cântă parcă mai ușor…

Norii grei își poartă plumbul de durere către cer

Într-o ruga nesfârșită, în iubire eu mai sper!

 

Firul vieții rău se frânge, pe o lamă de cuțit

Doar privesc cu neputință și mă simt atât de mic…

Cerul clocotește parcă de atâta tevatură

S-a pierdut ușor iubirea, se vorbește mult cu ură…

 

Viața umblă-n labirint, căutând parc-o ieșire

Dumnezeu ne este alături să ne revenim în fire!

Sensul vieții e iubirea și lumina ce se vrea

Să-nflorească-n casa mare, liniștită să mai stea!

 

Pune-ți sabia în teacă să înflorească iarăși pomul

Azi pamantu-i mai sărac, dacă nu-l lucrează omul!

Pruncii toți plecați prin lume vor în casa părintească

Unde liniștea-i de veghe și iubirea strămoșească!


 foto sursa internet

 

Camelia Cristea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


vineri, 6 octombrie 2023

Îngerașul

 


 

Doi copii spun “Îngerașul”, înainte de culcare,

Printr-un ochi de geam mirată, luna iute iar apare

Și privește cum pe-o rază, rugăciunea se înălță,

Moșul Ene prea grăbit a pus mâna sus pe clanță...

 

Murmur fin ca de izvor curge sfânta rugăciune

Ochi albaștrii luminoși, vor să vadă o minune!

Copilași cu chip de înger, cerul clipei îl despică

În acesta mângâiere, eu mă simt atât de mică...

 

Se topește ca și gheața toată truda, oboseala,

Somnul pe o scară vine și alungă iute smoală.

Îngerii din cer veghează pe copiii luminosi

Să rămână-n suflet tineri, simpli, dar și credincioși!



18.01.2023

 

Poem dedicat Alexiei Teodora si David Andrei

 

Camelia Cristea

 

 

 


sâmbătă, 29 iulie 2023

Cer și pământ!


Marea în zbucium se trece albastră,

Cerul coboară în liniștea noastră,

Doar pescăruși înaltă în zbor

Gândul și ruga, un călător!

 

Valuri se trec peste ruine,

Soarele intră în mare spre tine,

Albastru coboară în infinit

Ziua pe stânci iar s-a pitit!

 

Clipe și ceasuri petrec peste mare,

Pe țărm mai rămâne o undă de sare

Cerul și marea se contopesc

E vremea când ele se mai iubesc!

 

Catargul se înaltă în infinit

Pare firav un fir de nisip,

Liniștea umblă pe țărmuri hai- hui,

Ziua își pune haina în cui!

 

Noaptea își lasă ușor pelerina

Se crede că este încă regina,

Stele își prinde în părul tăciune

S-o vadă și omul ce umblă prin lume!

 

Luna rotundă aprinde tot cerul

Să se înțeleagă care-i misterul,

Liniștea cade în somnul adânc

Toate-s unite cer și pământ!

 25.04.2023

foto sursa internet

 

Camelia Cristea

 



duminică, 18 iunie 2023

În biserica micuță

 

În biserica micuță unde liniștea veghează

Rugăciunea-și face casă și rămâne veșnic trează!

Pelerini trecuți prin multe se opresc din drumul lor

Și se roagă la Măicuța să îi apere de rău.


Vin părinți cu doruri grele și îngenunche la icoană,

Maică Sfântă le ajută și mai vindecă o rană.

Uni-și plâng cu amar păcatul și durerea sufletească

Ar vrea timp și înțelepciune să învețe să trăiască!


Gârboviți, sleiți și singuri, tremurând și înfrigurați

Mulți bătrâni în straie grele car poveri și pe mulți frați!

Nu se plâng și nu cer nici milă, doar pomană uneori

În priviri le vezi durerea și atunci te trec fiori…


Tineri mulți cu drag de viață vin și cer o minte bună,

Soartă binecuvântă și Măicuța-i încunună.

Își aduc apoi și pruncii, ce lumină și candoare

Fiecare om să poarte-n dreptul inimii, o floare!


Dintr-o strană a tăcerii psalmi de mulțumiri răsună

Pentru toată dărnicia, lumea asta fie bună!

Să mai crească grâu pe câmp și lumină în ferestră

Tot creștinul să învețe, iubire să dăruiască!

foto sursa internet

Camelia Cristea